...armonia din noapte...

DO sau SPORT?!

2010-03-19T15:36:00.000-07:00

De-a lungul timpului nimeni nu a reusit sa creeze o definitie exacta a ceea ce cu totii numim sport. Si nu pentru ca ar fi ceva extraordinar, ci pentru simplul fapt ca este un cuvant extrem de complex ce ascunde o gama deosebit de variata si origini stravechi ce l-au purtat de-a lungul istoriei prin cele mai stranii comunitati umane. Din punct de vedere etimologic, acest asa-numitul <> de astazi isi are originea in limba latina, in cuvantul « deportare » care printre sensurile sale însemna şi a ieşi afară pe poartă. Desi e un cuvant a carui conotatii sunt in continua schimbare, sportul in esenta desemneaza o activitate ce implica efort fizic direct si adesea si competitii. Considerat de catre necunoscatori ca fiind un sport, Aikido este singurul tip dintre artele martiale de sorginte japoneza care si-a pastrat traditiile, adaptandu-le la contemporaneitate. Mai presus de orice trebuie precizat ca in Aikido nu exista competitie. Supranumita Arta Pacii(ai-armonie, ki-energie, do-cale) sau Calea Armonizarii Energiei, acest tip de arte martiale pastreaza in toata’i splendoarea aceeasi putere spirituala ce la condus pe fondatorul O’Sensei Morihei Ueshiba la iluminare. Apartinand categoriei stilurilor de lupta « interna » Aikido are la baza tehnici si procedee ce se bazează pe utilizarea forţei adversarului prin aplicare de tehnici articulare şi eschive realizate prin tai sabaki (pivotări în arc de cerc). Totodata in aikido se utilizează proiectari, luxări, strangulari si, în mică măsură, lovituri. Plecand de la ideea de non- violenta ce in aparenta este promovata de catre toate presupusele cluburi de arte martiale(si de karate, dar intr-o mai mica masura deorece tehnicile din karate sunt preponderent de atac), Aikido este singura arta martiala coordonata de pace si armonie deplina. Dincolo de tehnicile si procedeele de autoaparare ce constituie fundamentul practic al artei pacii, aceasta se poate mandri cu faptul ca este unica printre toate celelalte. Unica prin practica, prin continut, prin puterea spirituala ce depaseste limitele gandirii, trece in lumina nefiintei acolo unde nu poate fi explicat nimic, unde totul e mai mult decat fantezie, e mistic …dar realizabil…se simte ! Asadar, putem concluziona, simplu si frumos, ca maniera de a privi ceva aparent dur si brutal precum este aikido vazut din exterior, poate aduce critici dintre cele mai dure ce au transformat multe cluburi ce practicau aceasta arta(ce-i drept martiala) in simple asocieri, conduse de catre perosoane pentru care spiritualul e doar pe hartie, nimic palpabil, nimic capabil sa se resimta in ei. Dar pentru a practica Arta pacii trebuie sa te dedici, sa fii in armonie cu ceea ce te inconjoara, sa devii parte dintr-un intreg mai mare ca tine, de nedescris care sa te cuprinda si sa te fascineze, sa te atraga, sa te ilumineze !

2010-03-13T08:09:00.001-08:00

20 de ani de pseudo-libertate

Intr-adevar, sunt 20 de ani de cand s-a spus NU comunismului, de cand se presupune ca suntem liberi, ca traim intr-un universe mai bun, deschis schimbarilor, ce progreseaza rapid dezvoltand influente de pe plan extern intr-o maniera abordabila tarii noastre. Viteza de evolutie a stiintei, indiferent de natura ei, si a tot ceea ce ne inconjoara, ramane insa in contradictie cu o mentalitate ce contracareaza dezvolarea.

Inca din 1989, Romania a demonstrat o gandire inflexibila fiind singura tara din estul Europei care a trecut la democratie printr-o revolutie violenta si in care conducatorii comunisti au fost executati. Inainte de revolutia romana, toate celelalte state est-europene trecusera intr-un mod pasnic la democratie.

Cum a fost posibil ca armata romana sa traga in romani?Raspunsul la aceasta intrebare macina in prezent sute de oameni care au pierdut la Timisoara, in decembrie ’89 persoane dragi. Incepand cu iarna acelui an peste 100 de familii cauta in zadar sa-si gaseasca linistea. Mai mult de 200 de copii au spus „tata", in ultimii 20 de ani, unei fotografii mototolite, pastrata cu sfintenie intr-un colt al casei, luminat din cand in cand de-o candela.
Insa mai presus de toate aceeasi oameni se-nreaba zilnic daca nu cumva a fost prea scump pretul platit. Eroi pentru o intraga natiune, timisorenii si nu numai, toti cei care au avut curajul de a striga dupa 45 de ani ani de comunism “ LIBERTATE” , au platit martiric costul unei vieti mai bune pentru copii lor.

Actualitatea ne loveste cu o duritate iesita din comun. Desi puterea democratica a preluat o tara fara datorii in doar 20 de ani am ajuns sa fim o tara aproape pierduta, a carei ecomomii aluneca din ce in ce mai tare, lovita fiind de o criza peste care altii deja au trecut.

Zilnic, excesul de zel de care fac in mod inconstient abuz cei de la guvernare, ne intreapta pe un drum aflat in cadere libera, spre o prapastie care va fi atat de adanca, incat nimeni nu va mai reusi sa iasa. O prapastie ce la ora actuala mai are cateva drumuri alternative care le sunt destinate celor “preduspusi” imbogatirii de pe urma omului de rand, ori celor care au realizat ca viitorul aici nu va mai surade niciodata si astfel pleaca, lasand in urma doar amintiri. Asadar in 20 de ani de cand am reusit sa ne eliberam de ceea ce era rau, am obtinut o descendenta a vietii sociale ce de aceasta data e fara scapare.

Cat despre mentaliatea romanilor, ea a ramas la fel. S-a fugit de rau, si astfel le e mai bine unora ce nu au platit nici un pret cand sute de oameni isi paraseau familiile fiind victimile unor minti bolnave. Si astazi ca si atunci au platit scump oamenii din marea masa a polulatiei a caror curaj de a razbi cu viata este cea mai de pret virtute pe care o poate avea o fiinta ca cetatean, dar mai ales ca om!

(decembrie 2009)

2010-03-13T07:39:00.000-08:00

.... mi-e dor chiar si de momentele in care esti rau, de zilele in care esti ursuz si apatic, de cuvintele tale aparent reci si fara sentiment, de cuvintele monosilabice care stii ca ma enerveaza .... mi-e dor de tine si atunci cand esti dar si atunci cand lipsesti .... mi-e dor de noi ... dar imi e dor si de mine, de cum eram inainte sa te cunosc .... vreau sa fii aici langa mine dar imi dau seama ca mai bine ne e asa .... realizez ca toata chimia dintre noi e data de distanta si de pasiunea din momentele de intalnire ..... cu toate astea insa uneori simt ca imi pierd mintile, ca ma enerveaza o fantoma, ca vorbesc cu o himera si ca cer sfatul unei naluci ....

MUZICA SENTIMENTALA

2009-10-28T13:04:00.000-07:00

Nu'i paradis:(

2009-09-19T10:17:00.000-07:00

A "rasarit"!

E dintr-o lista ce parea sa ajunga la infinit!

Odata cu el si altii se tot gandesc

la ceea ce sunt si cum jtiu sa iubesc.

E captivant...

dar toti?!...Dintr-odata e irelevant.

Modificari se produc si noi nu realizam,

Nemaicrezand in miracole, noi nu ne schimbam.

Interesant...

si zi dupa zi totul devine mai captivant.

Ne cuprindem in vise, ne adancim in sperante,

renuntam la idea ca ce primim sunt doar gloante.

Speram

si iata ca astfel ne maturizam.

Cu fiecare pas devenim mai aproape

de realizari ce candva erau vise desarte.

Analizam,

traind din speranta ca nu esuam,

Si ne luptam zilnic vrand sa primim

linistitoarea viata, ce toti ne-o dorim.

Dar esuam...

Cadem,

Regretam,

Ne resemnam,

Ne ridicam!

... si iarasi pornim

... iarasi gresim

... iarasi iertam

vrem sa uitam...

Si viata-i un vis...unul prea fad...

NU-I PARADIS!

Fara de zambet!

2009-09-12T12:34:00.000-07:00

Iar L-ampierdut...

E dus...nu mai e la mine.Aplecat fara sa se uite in urma.L-auizgonit.

- Cine?...ei, cei care ar trebui sa-L tina captiv in lumea mea.Iar L-au trimis departe de aici.Acum,cred ca, pentrumai mult timp ca niciodata.

- De ce?...pentru ca s-ausaturat sa ma vada asa.Pretind ca ma iubesc...dar vor sa ma schimbe.Cum ma potiubi daca ma vor altfel?...De ce ceea ce vad conteaza?Pe mine nu ma intreabanimeni cum ma simt?Adevarul e ca parca nici mie nu imi e bine asa.Dar oriceincercare e un esec din ce in ce mai mare.Ce sa fac?Niciun sfat constructiv.Ei cred insa "ca-mi deschid ochii".Tot cefac e sa ma duca mai departe.Sa ma trimita sa-Lcaut.Si asta voi face.Mai e mult...mult prea mult si continui sa ma intreb cefac pana atunci?!

Vara asta L-am gasit si L-amtinut doar pentru mine.De fapt IL gasisemdin februarie...dar imi era teama sa nu gresesc...sa nu fie doar rodul imaginatiei mele.Cu timpul m-amconvins.Si a fost asa cum niciodata nu a mai fost.Mi-a placut si credeam camereu va fi asa.Iar vara aceasta...superba vara.Pentru ca undeva,in tara astaeu radiam...si daca la inceput nu jtiam ca e „vina” lui,acumstiu...ca pentru ce a urmat e „vina”lor.Afost de neinchipuit...dar acum S-a dus...intreguniversul s-a prabusit iar.Si e tot fad...ca la inceput.

Simt ca nu ii mai inteleg.sisimt ca nimeni nu ma mai intelege.aproape nimeni.doarEL...numai ca e undevaacolo...incercand sa ma uite...in zadar insa...stie ca e parte din mine si asava fi mereu.Dar nu mai e ce-a fost si nu ma mai poate ajuta...sau nu mai potprimi eu ajutorul...

...Mai e si EA...si stiu caare un cuvant de spus mereu, si mai mereu cuvantul ei L-aadus inapoi...dar si ea s-a indepartat...chiar daca firul rupt a fostlegat...are atatea noduri ca prezenta ei ma pune pe ganduri.uneori ma arunca inagonie.dar adesea ma trezeste-n extaz.Sunt confuza!Ce sa fac?cu toate asta numai pot vorbi.Nu cu ea. Nu acum...si nu stiu de ce:(

...Oare trebuie sa-L caut eu?va veni ELla mine?...stiam ca o minune nu tine nicodata suficient si pentru prima datavara asta a fost perfecta...dar s-a dus si o data cu ea si EL...

Imi lipsesti...ma faceai safiu altfel,chiar sa arat altfel...

...TEvreau inapoi,SURASUL MEU!

Despre mine...Despre blog...

2009-09-12T12:12:00.000-07:00

Despre mine:

E bine sa stii cui te adresezi, motiv pentru care va voi spune ca ma numesc Mirela.Pentru cei interesati de mai multe detalii, las inca odata Yahoo.ID: elutza_93@yahoo.com

Consider ca cele enuntate sunt suficiente .

Despre blog:

Idee spontana, blogul este dorinta mea de a transmite ganduri pe care de cele mai multe ori nu gasesc cui sa le spun. Se intampla in viata sa vina momente in care ne simtim apropiati de toata lumea dar, totodata atat de departe de fiecare dintre cei din jur. Momentul aparitiei blogului meu (septembrie 2009), reprezinta intocmai acest moment al existentei mele.Prin urmare l-am gandit ....nu mult....si am inceput sa scriu.

Blogul descrie viata mea, intr-o armura. Intentionez ca pe viitor sa scriu si despre altii, dar pana atunci voi scrie aici(despre mine) fara pretentia de a fi inteleasa!