20 de ani de pseudo-libertate

          Intr-adevar, sunt 20 de ani de cand s-a spus NU comunismului, de cand se presupune ca suntem liberi, ca traim intr-un universe mai bun, deschis schimbarilor, ce progreseaza rapid dezvoltand influente de pe plan extern intr-o maniera abordabila tarii noastre. Viteza de evolutie a  stiintei, indiferent de natura ei, si a tot ceea ce ne inconjoara, ramane insa in contradictie cu o mentalitate ce contracareaza dezvolarea.

          Inca din 1989, Romania a demonstrat o gandire inflexibila fiind singura tara din estul Europei care a trecut la democratie printr-o revolutie violenta si in care conducatorii comunisti au fost executati. Inainte de revolutia romana, toate celelalte state est-europene trecusera intr-un mod pasnic la democratie.

          Cum a fost posibil ca armata romana sa traga in romani?Raspunsul la aceasta intrebare macina in prezent sute de oameni care au pierdut la Timisoara, in decembrie ’89 persoane dragi. Incepand cu iarna acelui an peste 100 de familii cauta in zadar sa-si gaseasca linistea. Mai mult de 200 de copii au spus „tata", in ultimii 20 de ani, unei fotografii mototolite, pastrata cu sfintenie intr-un colt al casei, luminat din cand in cand de-o candela. 
          Insa mai presus de toate aceeasi oameni se-nreaba zilnic daca nu cumva a fost prea scump pretul platit. Eroi pentru o intraga natiune, timisorenii si nu numai, toti cei care au avut curajul de a striga dupa 45 de ani ani de comunism “ LIBERTATE” , au platit martiric costul unei vieti mai bune pentru copii lor.

          Actualitatea ne loveste cu o duritate iesita din comun. Desi puterea democratica a preluat o tara fara datorii in doar 20 de ani am ajuns sa fim o tara aproape pierduta, a carei ecomomii aluneca din ce in ce mai tare, lovita fiind de o criza peste care altii deja au trecut.

          Zilnic, excesul de zel de care fac in mod inconstient abuz cei de la guvernare, ne intreapta pe un drum aflat in cadere libera, spre o prapastie care va fi atat de adanca, incat nimeni nu va mai reusi sa iasa. O prapastie ce la ora actuala mai are cateva drumuri alternative care le sunt destinate celor “preduspusi” imbogatirii de pe urma omului de rand, ori celor care au realizat ca viitorul aici nu va mai surade niciodata si astfel pleaca, lasand in urma doar amintiri. Asadar in 20 de ani de cand am reusit sa ne eliberam de ceea ce era rau, am obtinut o descendenta a vietii sociale ce de aceasta data e fara scapare.

          Cat despre mentaliatea romanilor, ea a ramas la fel. S-a fugit de rau, si astfel le e mai bine unora ce nu au platit nici un pret cand sute de oameni isi paraseau familiile fiind victimile unor minti bolnave. Si astazi ca si atunci au platit scump oamenii din marea masa a polulatiei a caror curaj de a razbi cu viata este cea mai de pret virtute pe care o poate avea o fiinta ca cetatean, dar mai ales ca om!

                                                                                                (decembrie 2009)