DO sau SPORT?!

De-a lungul timpului nimeni nu a reusit sa creeze o definitie exacta a ceea ce cu totii numim sport. Si nu pentru ca ar fi ceva extraordinar, ci pentru simplul fapt ca este un cuvant extrem de complex ce ascunde o gama deosebit de variata si origini stravechi ce l-au purtat de-a lungul istoriei prin cele mai stranii comunitati umane. Din punct de vedere etimologic, acest asa-numitul <> de astazi isi are originea in limba latina, in cuvantul « deportare » care printre sensurile sale însemna şi a ieşi afară pe poartă. Desi e un cuvant a carui conotatii sunt in continua schimbare, sportul in esenta desemneaza o activitate ce implica efort fizic direct si adesea si competitii. Considerat de catre necunoscatori ca fiind un sport, Aikido este singurul tip dintre artele martiale de sorginte japoneza care si-a pastrat traditiile, adaptandu-le la contemporaneitate. Mai presus de orice trebuie precizat ca in Aikido nu exista competitie. Supranumita Arta Pacii(ai-armonie, ki-energie, do-cale) sau Calea Armonizarii Energiei, acest tip de arte martiale pastreaza in toata’i splendoarea aceeasi putere spirituala ce la condus pe fondatorul O’Sensei Morihei Ueshiba la iluminare. Apartinand categoriei stilurilor de lupta « interna » Aikido are la baza tehnici si procedee ce se bazează pe utilizarea forţei adversarului prin aplicare de tehnici articulare şi eschive realizate prin tai sabaki (pivotări în arc de cerc). Totodata in aikido se utilizează proiectari, luxări, strangulari si, în mică măsură, lovituri. Plecand de la ideea de non- violenta ce in aparenta este promovata de catre toate presupusele cluburi de arte martiale(si de karate, dar intr-o mai mica masura deorece tehnicile din karate sunt preponderent de atac), Aikido este singura arta martiala coordonata de pace si armonie deplina. Dincolo de tehnicile si procedeele de autoaparare ce constituie fundamentul practic al artei pacii, aceasta se poate mandri cu faptul ca este unica printre toate celelalte. Unica prin practica, prin continut, prin puterea spirituala ce depaseste limitele gandirii, trece in lumina nefiintei acolo unde nu poate fi explicat nimic, unde totul e mai mult decat fantezie, e mistic …dar realizabil…se simte ! Asadar, putem concluziona, simplu si frumos, ca maniera de a privi ceva aparent dur si brutal precum este aikido vazut din exterior, poate aduce critici dintre cele mai dure ce au transformat multe cluburi ce practicau aceasta arta(ce-i drept martiala) in simple asocieri, conduse de catre perosoane pentru care spiritualul e doar pe hartie, nimic palpabil, nimic capabil sa se resimta in ei. Dar pentru a practica Arta pacii trebuie sa te dedici, sa fii in armonie cu ceea ce te inconjoara, sa devii parte dintr-un intreg mai mare ca tine, de nedescris care sa te cuprinda si sa te fascineze, sa te atraga, sa te ilumineze !